|
|
Sys...stii ca noi am vb pe mess si mi-ai dat acordul sa postez,asa ca imi permit sa pun nextul.Daca gresec cu ceva sa ma anunti. 
III. Prima zi de liceu
Alergam tot mai repede. Umbrele intunecate se apropiau tot mai mult,parca vrand sa ma prinda.Fugeam si fugeam pe coridoarele vilei,dar de cate ori incercam sa ajung la o usa,aceasta se inchidea.Luminile se stingeau in urma mea,in fata mea aparand mii de scari.Nu stiam pe care sa urc,dar nu vroiam sa ma prinda.
Incercam sa alerg,dar picioarele imi obosisera si mi le simteam gerele ca plumbul. Respiratia imi era intretaiata.As fi vrut sa tip,dar gura mea nu ma asculta. Scarile deveneau din ce in ce mai lungi,iar picioarele mele mai obosite. Trebuia sa continui,trebuia sa ma indepartez de umbre,dar nu puteam.Parca ma afundam in intunericul sfasietor. Undeva,parca la kilometi intregi fata de mine,se auzea un telefon sunand.Am continuat sa fug,ignorandu-l.
Totusi,parca cineva il ridicase,caci o voce haraita se auzea vibrand in intreaga vila:
-Stiu unde esti. Nu poti fugi de mine. Esti a mea.
Simteam cum cineva se apropie si ma prinde de par. In momentul acela,am inceput sa tip,trezindu-ma in camera mea. Eram uda toata si cred ca tipatul meu fusese auzit de intreaga vila. M-am ridicat din pat,picaturile de transpiratie alunecand pe fruntea mea.
Cu pasi greoi,am intrat in baie.Dupa un dus lung care imi relaxa muschii intregului corp,m-am indreptat spre dressing,alegandu-mi ceva pentru prima mea zi la liceu. Priveam plictisita la hainele din garderoba negasind nimic care sa imi placa. Am ales,in cele din urma, o bluza alba cu manecile mai lungi si care cadea usor pe umeri si o pereche de pantaloni negri,mulati .In picioare mi-am luat o pereche de basketi lungi,in carouri cu alb.
Am iesit in hol,cascand copios in timp ce imi puneam geanta pe umeri luandu-mi si lucrurile fara care nu plecam niciodata,cele care fusesera puse in rucsacul cu care venisem. Mi le-am inghesuit cu greu in geanta si m-am indreptat spre bucatarie. Nu aveam chef as astept pana venea o servirtoare sa imi puna de mancare. Am deschis in graba usa dulapului luandu-mi un castron si mancand in graba ceva cereale.Nu prea imi era foame.Aveam sa imi cumpar ceva de la cantina,daca aveam nevoie.
Iesind in hol,mi-am luat o jaketa neagra,destul de subtire,semana mai mult cu o bluza cu fermoar.Tot timpul ma imbracam ami rock,chiar daca nu eram rokerita.Oricum,vechii mei colegi ma dispretuiau pentru acest lucru,deoarece ei urau tot ce era legat sau semana cu rock-ul.Eu avand unghiile negre(cum le am si acum) si parul tuns oarecum in stil emo,plus imbracaminte,eram persoana perfecta pentru glume proaste.
Am iesit grabita pe usa, indreptandu-ma spre Volvo-ul negru care ma astepta in curte. Era Karl,soferul meu,care ma ducea in unele zile la scoala.Acum,fiind destul de departe de liceu,trebuia sa ma duca aproape zilnic.
Am deschis usa salutandu-l politicos is purtand o conversatie scurta. Imi era un bun prieten,dar stia cand trebuie sa ma lase singura.In general,toti servitorii imi erau prieteni,deoarece nu am purtam cu ei urat si nu eram increzuta.
Am privit obosita pe geam,observand strazile aglomerate ale orasului.Ochii mei straluceau puternic,gandurile navalindu-mi in minte.Fostii mei colegi am detestau si pentru ca eram de alta nationalitate.Deobicei,faceau discriminari,iar eu eram perfecta: o rokerita(dupa parerile lor),de alta nationalitate,fara parinti(de un an),retrasa si plina de bani.
Cand l-am intalnit pe Josh,am crezut ca cineva ma iubeste cu adevarat si ca ma accepta asa cum sunt,dar m-am inselat. El m-a ranit cel mai mult dintre toti oamenii.
Cufundata in ganduri,nu am observat ca deja am ajuns in fata liceului.I-am multumit lui Karl,iesind vijelios din masina.Am inspirat aerul curat,vantul adiind usor,jucandu-se cu parul meu.Cu pasi mici,m-am indreptat spre intrare,cautandu-mi grabita clasa.
In cele din urma,am gasint-o al etajul doi,pe un coridor mai micut .Am tras aer in piept si am intrat incet,parca nevrand sa trezesc pe cineva. Pasind inauntru am observat ca nu era nici un profesor al catedra,iar in calasa era o galagie de nedescris. Cum am intrat,privirele celorlati se oprira la mine,privindu-ma curiosi.
Am inaintat incercand sa ii ignor,facandu-mi loc spre banca a treia de la geam. Totusi,cineva a strigat la mine,in timp ce inaintam.Mi-am ridicat privirea,in fata mea stand o fata bruneta,cu ochii verzi si destul de fitoasa(cel putina sa mi se parea dupa felul in care ma privea).Aceasta a zis ofticata:
-Mai,mai….ia-te uita ce avem noi aici. O eleva noua.Si ce mai eleva. In caz ca nu ti-ai dat seama eu sunt sefa pe aici,iar restul sunt niste gunoaie care imi fac poftele. Sa stii ca si tu te incadrezi pe acolo.
-Ei nu mai spune.Si ce sa fac sa iti dau un premiu?
-Ai grija cum vorbesti. Daca nu esti atenta o poti incurca.
-Mi-e o frica de mor..
-Nu uita ca eu sunt sefa aici. Am destui bani incat sa te rad de pe fata Pamantului.
-Ce sa zic.Auzi,nu te duci tu ami bine sa iti faci unchiutele si sa probezi ceva rochite roz?Si lasa-i pe aia care au cap sa puna tara la cale.am spus nervoasa.
Fata asta era groaznica. Purta haine roz si fundite de aceasi culoare.Cred ca avea si un telefon din puf. Yeak!Plus ca toata clasa era pe cale sa ii cada la picioare.Toti ma priveau de parca nimeni nu indraznise sa ii vorbeasca,nici macar pe un ton ridicat,printesei. Ma rog,cu unele exceptii. O fata bruneta,destul de inalta,tunsa modern,radea de intreaga intamplare si un baiat cu niste ochi patrunzatori si cu parul lung,ma privea printre gene.
Fara sa o mai bag in seama pe mica printesa,am plecat ma departe.Nu am reusit sa fac decat cativa pasi,cand mica domnisoara mi-a pus piedica,cazand pe jos. Nimeni din clasa nu a ras,parca toti prevazand de scantei vor iesi.Parul imi cazuse neglijent pe ochi,ascuzandu-mi privirea.Printre fire,l-am observat pe baiat privindu-ma intens.Nu pre ai-am dat importanta,rabdarea mea ajungand la capat.Nervoasa,m-am ridicat,dandu-mi parul rebel de pe ochi.
Cand imi vazu privirea,un for o strabatu amutind.Nu am inteles de ce,dar banuiam ca era din cauza ochilor.Alfred imi spusese mai demult ac ochii reflecta sentimentele. El imi mai zisese razand,ca atunci cand sunt furioasa,e mai de preferat sa vezi un diavol,decat privirea mea.
Baiatul din colt,nici nu se miscase si acum ma privea si ami patrunzator.Simteam cum ma innrosesc usor,dar furia era mai mare.I-am spus printesei pe un ton raspicat:
-Sa nu ami faci asta niciodata .Altfel o vei incurca.
Fata tresari violent si putin mai nesigura zise:
-Si ce poate sa imi faca o sarantoaca ca tine?
Printesa asta chiar nu stia cu cine se pune.Nu vroiam sa ma laud si as ii spun ca defapt nu sunt o sarantoaca,dar nu imi dadea de ales.Am deschis gura,cand profesoara de matematica intra pe usa.Ea era diriginta mea.Cand ma vazu spuse:
-A….Sabina Orihamei,ma bucur ca ai sosit. Directorul este incantat ca ai vei invata la scoala noastra. Copiii,aceasta este fiica afaceristului Renji Orihame si a sotiei acestuia, creatoarea de moda Yukina Orihame.Sabina,vino si prezinta-te!
-Imi pare bine!Sper sa ma acomodez cu scoala si sa imi fac prieteni.
-Bun.Du-te langa Midori,in a treia banca!
M-am indreptat spre a treia banca de la geam,langa fata care rasese mai devreme.M-am asezat,scotandu-mi cartile pe banca.Midori zambi vesela,spunand:
-Imi pare bine. Mi-a placut cum ai umilit-o pe Karina.
-Asa o cheama?Ei bine,mi-a facut placere..
-Vrei sa fim prietene?
Midori ma privea vesela.Nu am stiut ce sa ii raspund.Daca aveam sa fiu ranita si de ea.Oricum,nu mai aveam ce sa pierd .Asa ca am ales sa accept:
-OK.Mi-ar placea.
-Ce bine!
Fata tipa de bucurie.Apoi,amandoua ne-am intors la tabla,ascultand ce ne explica diriginta.Din cate am observat,Midori era o fata desteapta si la fel si baiatul acela,dar nici eu nu ma lasam mai prejos.La sfarsitul orelor,am intrebat-o pe noua mea prietena cine e baiatul care ma privise atat de patrunzator:
-Midori…Cine e baiatul acela din colt?Cel cu parul lung.
-Aaaa,el este Kira Aburame. Este foarte retras,dar si fermecator.Karina incearca de ceva timp sa se apropie de el.
-Bine. Atat am vrut sa stiu.
Am iesit impreuna cu noua mea prietena in curte,aceasta dandu-mi numarul ei de telefon,pentru mai putea vorbi. Midori s-a dus acasa direct, motivand ca are treaba. Am decis sa ma mai plimb , sa cunosc mai bine orasul. Era o dupa-amiaza placuta si centrul era destul de aglomerat. Vedeam cupluri care se plimbau, pareau sa nu aiba griji. Ma simteam asa de singura, in momente ca astea aveam nevoie de cineva care sa fie alaturi de mine. O nostalgie m-a cuprins, am inceput sa ma simt ciudat, imi era foarte dor de parinti mei, si cred ca si ei imi vroiau binele de acolo de sus.
Am trecut pe langa o cladire uriasa, parea sa fie un mall. Ceva m-a impins sa intru inauntru. Acolo se afla o expozitie de animale, daca ma gandesc mai bine, de mica adoram cateii si intotdeuna mi-am dorit unul, am privit animalute de toate rasele, dar ochii ochii mi s-au oprit spre unul anume, m-am indreptat spre el, era un caine de talie uriasa de culoarea galbena, am privit in ochii lui, care exprimau o usoara tristete, din cate am aflat de la vanzatoare el nu putea fi adoptat din cauza taliei lui. Am mers langa el, si l-am maingaiat pe cap, cainele s-a lipit de corpul meu si si-a ridicat capul privindu-ma cu o duiosenie iesita din comun. Nu am mai stat pe ganduri, m-am dus si l-am cumparat pe loc, am trecut inainte de asta la magazinul de animale, de acolo am luat o zgarda, mancare de caini si jucarii.
L-am luat de lesa, era tarziu si nu am mai putut sa ma plimb, l-am sunat pe Karl. In 5 minute era in fata noastra, cand a iesit din masina a fost surprins placut:
- Domnisoara, ma bucur ca ati v-ati luat un animal de casa, sa stiti ca afectiunea este lucrul de care aveti nevoie pe moment
I-am zambit scurt. Am urcat din masina, si cainele a intrat dupa mine, s-a asezat cu capul pe genunchi mei si a adormit usor. Il priveam foarte multumita, in sfarsit aveam un prieten care nu v-a ma vai trada.
Servitoarele au avut aceeasi reactie cand au vazut patrupedul, le-am spus ca vreau sa aiba grija foarte mare de el, am urcat impreuna cu ''uriasul'' in camera mea, i-am aranjat cosuletul sau de dimensiuni foarte mari langa patul meu, trebuia sa-i aleg un nume, mi-a placut de la inceput culoarea sa galbena si urechile sale mari, asa ca am decis sa-i spun Astrid, nume originar din limba greaca, ce inseamna stea.
Apoi,l-am mangaiat pe cap urandu-i noapte buna.M-am dus in baie,facandu-mi un dus rapid. Am imbracat obisnuita mea camasa de noapte si m-am aruncat in pat. Se pare ca fusese pana la urma o bunicica.L-am privit pe noul meu prieten cum doarme si am cazut prada cosmarurior.
|
|
)
